hranitori si adapatori

Hranitoare si adapatoare de apa, majoritatea confectionate manual

Iepurii de casă au apărut cu câteva mii de ani în urmă prin domesticirea iepurilor de vizuină. Aceştia sunt animale foarte fricoase şi sperioase, care reacţioneză instantaneu în cazul unor zgomote puternice şi necunoscute, sau în prezenţa unor alte animale. Sunt sociabili şi se ataşează destul de repede de persoanele care se ocupă de ei dar manifestă frică şi neîncredere faţă de persoanele străine. Sunt animale energice şi jucăuşe, cărora le place să roadă tot ce prind. Rosul are rolul de a toci dentiţia dar şi de a ajuta la cunoaşterea şi investigarea mediului în care vieţuiesc. O atenţie deosebită trebuie acordată schimbărilor bruşte de mediu, acestea pot constitui factori stresanţi pentru aceste rozătoare.


Deşi fac parte din clasa animalelor ierbivore şi nu sunt foarte pretenţioase şi cu nevoi speciale, alimentaţia potrivită joacă acelaşi rol de maximă importanţă în menţinerea sănătăţii lor la nivelul cuvenit. Pentru a înţelege pe deplin nevoile lor nutriţionale, trebuiesc cunoscute câteva aspecte generale legate de anatomia lor. La fel ca tuturor celorlalte rozătoare şi acestor animale le cresc dinţii în mod permanent, de aceea au nevoie de hrană ce cel puţin două ori pe zi.

Hrana cu consistenţă tare este necesară pentru tocirea dinţilor, altfel urecheaţii nu vor mai putea să mestece şi, în consecinţă, nici să se hrănească. De asemenea, având o musculatură puternică a intrării în stomac, iepurele nu poate vomita, astfel încât, în cazul consumării unor furaje neadecvate ori toxice, într-un final, animalul se va balona şi va muri.

O altă particularitate este legată de existenţa unei musculaturi puternice a ieşirii din stomac, aşa că stomacul acestor rozătoare se goleşte doar dacă există presiunea dată de alte furaje ingerate ulterior. Urmarea firească este că iepurele consumă cantitaţi relativ mici de hrană, dar la intervale de timp regulate. Aşadar, urecheaţii trebuie să aibă la dispoziţie în permanenţă furaje de calitate şi apă proaspătă.

Iepurii consumă hrană de origine vegetală: plante verzi, rădăcinoase (morcovul este nutreţul preferat al urecheaţilor, datorită gustului bun şi dulce), siloz, fibroase uscate, suculente, precum şi diverse nutreţuri combinate şi furaje concentrate. Anumite alimente precum dulciurile sau fructe de felul merelor, perelor, bananelor, strugurilor, pepenilor sau ananasului trebuiesc evitate cu orice preţ, cauzând grave probleme gastro-intestinale.

Dacă creşteţi iepuri pentru carnea lor, cu siguranţă cunoaşteţi cât este de sănătoasă. Are un nivel al colesterolului şi un procent al grăsimii mult mai mici decât carnea de vită, porc sau pui, este bogată în proteine şi cea mai hrănitoare şi bună carne pentru necesităţile nutriţionale ale omului.